În 1924 casa, copilăriei lui Eminescu nelocuitã ani de zile, ajunsese o ruinã . În 1940 este inaugurat la Ipoteşti primul muzeu memorial, înfiinţat în casa reconstruitã în 1934 pe acelaţi loc. Întrucât nu respecta structura originalului, casa - muzeu este dãrâmatã, iar în 1979 se inaugureazã o alta, reconstruitã pe vechea fundaţie a casei Eminovicestilor. Începând cu anul 2000, finisajul exterior şi interior al casei, mobilierul expus - parte original, parte provenind din a doua jumãtate a secolului al XIX-lea - reânvie atmosfera celor treizeci de ani (1848-1878) în care familia poetului a locuit la Ipoteşti, în casa construitã de cãminar odatã cu mutarea definitivã la moşia din sat.

" Locuinţa pãrinteascã nu era palat boieresc, ci o casã modestã de ţarã dar incãpãtoare şi gospodãreascã, nu lipsită de anume elegantã rusticã.Era o construcţie geometricã, puţin ridicatã asupra solului, cu câte douã ferestre mari în laturi. Un pridvor înalt in faţã, la care suiai pe vreo şapte trepte de lemn, un acoperãmânt al tindei, în chip de fronton grec sprijinit pe douã coloane svelte, dãdeau albei clãdiri acoperite cu tablã un vag stil neoclasic."   George Cãlinescu, Viaţa lui Mihai Eminescu

" Atrage atenţia curãţenia sclipitoare datoratã desigur, Ralucãi, apoi un anumit farmec mistic izvorît şi din mirosul sulcinei (este vorba de casa în care au locuit la Dumbrãveni), elemente pe care le putem prelungi în admosfera interioarã a noii case de la Ipoteşti..." V. Cosereanu, Ipotesti - Eminescu - Ipoteşti, 2000