1866, ian. 24. Moare Aron Pumnul. Este înmormântat la Cernăuţi. Foarte iubit de elevii săi, aceştia îi dedică o culegere de poezii omagiale, intitulată Laecrimioarele învăţăceilor gimnasiaşti den Cernăuţi la mormântul prea iubitului lor profesoriu Arune Pumnul repausat într-a 12-24 ianuarie 1866, între care este şi poezia La mormântul lui Arune Pumnul, semnată “M. Eminovici, privatist”.  Febr.25/mart.9. Mihai debutează în revista Familia cu poezia De-aş avea (scrisă în septembrie 1865). Iosif Vulcan îi schimbă numele autorului din Eminovici în Eminescu, schimbare acceptată de poet, care din acest moment va semna numai Mihai Eminescu. Mai-iun. Moartea lui Aron Pumnul îl îndepărtează definitiv pe Mihai de şcoala de la Cernăuţi. Sub pretextul continuării studiilor, pleacă spre Ardeal; în primăvară ajunsese deja la Blaj, unde îşi pregăteşte examenele restante. În peregrinările sale, Mihai adună folclor specific zonelor străbătute, preocupare constantă şi în perioada turneelor cu trupele teatrale. Mai-oct. Apar în revista Familia poeziile eminesciene: O călărire în zori, Din străinătate, La Bucovina, Speranţa şi Misterele nopţii. 1867, apr.-iun. Apar în revista Familia poeziile eminesciene Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie şi La Heliade. 1868. Eminescu începe să scrie romanul Geniu pustiu. 1868. La solicitarea lui Pascaly, Eminescu traduce din limba germană Arta reprezentaţiunii dramatice de Th. Rotscher. Aug., oct. Apar în revista Familia poeziile eminesciene La o artistă şi Amorul unei marmure. 1869. Eminescu creează “tabloul dramatic” Mureşanu, rămas în manuscrise. Febr. Poetul publică în revista Familia poeziile Junii corupti si Amicului F. I. 1869. Eminescu se numără printre membrii Societăţii Orientul, revenindu-i sarcina de a strânge folclor din Moldova. 1869. Apare la Bucureşti, într-o foaie volantă,poezia lui Eminescu La moartea principelui Ştirbey.